ventilatoare@saveb.ro

+40. 21. 255 21 66

+40. 724. 343 241

Ventilator VP 40DC-2000CAP pentru DEWAN HATTAR CEMENT- KARACHI, PAKISTAN (ep.7)

Comments (0) Blog

Elementele de aliere au proprietati diferite, care influenteaza atat prelucrabilitatea piesei din otel in anasamblu, cat si comportamentul acesteia in functionarea ulterioara. De aceea alegerea unei anumite marci de otel, in functie de proprietatile existente si/sau obtenabile prin tratamente termice ulterioare este de maxima importanta, in functie de scopul pentru care se confectioneaza piesa. Astfel:

Cromul  are punctul de topire la 1920oC. Mareste caracteristicile mecanice si rezistenta la uzura si creste stabilitatea chimica si termica, dar mareste totodata predispozitia otelurilor la fragilitate termica, inrautatindu-le sudabilitatea; crește in schimb calibilitatea. Tenacitatea e totuși redusă în timp ce ductibilitatea este puțin afectată prin creșterea conținutului de crom. Rezistența la tracțiune crește Cromul micsoreaza conductivitatea termica a otelurilor, deci micsoreaza marimea zonei influentate termic, obtinuta pentru o anumita energie liniara de sudare. Acest efect al cromului asupra otelurilor este favorabil in ceea ce priveste comportarea la sudare, intrucat dilatarilor reduse le corespund tensiuni interne reduse. Deasemenea, din practica tratamentelor termice se cunoaste ca pentru anumite conditii de racire (viteze reduse de racire), in intervalul temperaturilor de revenire (700 oC – 300oC), otelurile cu continut de crom pot prezenta o fragilitate pronuntata, denumita fragilitate de revenire. Se presupune ca fragilitatea de revenire este provocata de precipitarea unor faze complexe, fin dispersate la limita cristalelor. Printr-o racire rapida a otelului in intervalul de temperatura amintit, otelul devine mult mai putin fragil,  inlaturandu-se asa zisa fragilitate de revenire. Insa combaterea cea mai eficienta a fragilitatii de revenire se realizeaza prin introducerea in otelurile amintite a unor adaosuri de Mo sau Ti, care finiseaza structura si impiedica formarea fazelor fragile. Mai trebuie remarcat ca Ni, care mareste tenacitatea otelurilor, nu inlatura insa fragilitatea de revenire. Deci: deoarece este necesara adaugarea unui element de microaliere care sa echilibreze/ sa neutralizeze factorii de inrautatire a unor proprietati, s-au ales molibdenul si titanul, acesta din urma avand si proprietatea de a imbunatati rezistenta otelului la uzura si la agentii corozivi precum si de a creste stabilitatea termica a acestuia.

Carbonul  are punctul de topire la 3540oC. Este cel mai important element de aliere și are cea mai mare influență asupra comportării oțelurilor. Pe lângă carbon, oricare oțel va conține Si, Mn, P și S care apar neintenționat în timpul elaborării. Creșterea conținutului de C determina creșterea rezistenței și calibilitatii oțelului, dar si scaderea ductibilitatii, forjabilitatii și a prelucrabilitatii. De aceea otelurile se microaliaza cu elemente care sa compenseze scaderile parametrilor de prelucrabilitate. Adăugarea manganului afectează favorabil forjabilitatea și sudabilitatea.

Manganul are punctul de topire la 1221oC. Dezoxidează, mareste caracteristicile de rezistenta ale otelului, contribuind la stabilizarea structurii austenitice. Confera otelului rezistenta la soc si eroziune. Reduce riscul fragilității la roșu (în timpul forjării). Limita de curgere și rezistența oțelurilor cresc prin adăugarea manganului. Cromul si manganul maresc rezistenta si calibilitatea otelului. Totodata aliaza cementita, întârzie transformarile la revenire si maresc duritatea structurii de revenire. Scade in schimb plasticitatea; de aceea este necesara adaugarea unui element care sa o imbunatateasca, in cazul acestei marci de otel, vanadiul.

Nichelul are punctul de topire la 1453oC. Prezenta lui in cadrul elementelor de aliere imbunatateste rezistenta mecanica, mareste plasticitatea si maleabilitatea otelului. Determina o rezistență mare a otelurilor inoxidabile (mai ales a celor austenitice) si aliate, la temperaturi ridicate, deoarece favorizeaza formarea unei structuri fine. Mareste rezistenta la coroziune, influenta sa fiind intarita de prezenta cromului si intr-o oarecare masura si de a titanului. Prin asocierea nichelului in otelurile cu Cr, W, Mo, se obtin proprietati mecanice net superioare. Unul dintre putinele dezavantaje ale nichelului consta in unele dificultati pe care le poate crea in cazul temperaturilor inalte de exploatare. In general nichelul compenseaza efectele defavorabile ale cromului, pe care il insoteste de multe ori in oteluri. Cel mai important efect al nichelului asupra proprietatilor mecanice ale otelurilor este insa acela ca le mareste considerabil rezilienta, respectiv tenacitatea. Acest efect se manifesta cel mai intens la temperaturile obisnuite (20oC), sau la temperaturi joase si se diminueaza la temperaturi ridicate.

Asadar cromul si manganul maresc rezistenta si calibilitatea otelului, aliaza cementita, întârzie transformarile la revenire si maresc duritatea structurii de revenire. Dupa cum spuneam, adăugarea manganului pe langa carbon afectează favorabil forjabilitatea și sudabilitatea.

Molibdenul are punctul de topire la 2622oC si se adaugă de obicei împreună cu alte elemente, reducând viteza critică de răcire,  îmbunătățind calibilitatea. Molibdenul reduce semnificativ fragilitatea de revenire. Crește rezistența la tracțiune. Caracteristicile de prelucrare prin așchiere la oțelul rapid sunt îmbunătățite. Crește rezistența la coroziune contribuie la cresterea rezistentei mecanice si pastrarea acesteia la temperaturi inalte, precum si la obtinerea unei structuri fine si uniforme. Ridica limita de fluaj a otelurilor, micsorand in acelasi timp predispozitia otelurilor cu crom catre fragilitate termica. Molibdenul si vanadiul inlatura fragilitatea de revenire, asa dupa cum s-a mai aratat, in cazul otelurilor aliate cu crom.

Siliciul are punctul de topire la 1414oC. Este un alt element utilizat la alierea otelurilor cu proprietati speciale, datorita efectului favorabil pe care il are asupra acestora.  Creste rezistenta la rupere a otelului, rezistenta la curgere a acestuia, precum si duritatea la cald. Mareste stabilitatea otelului la coroziune si la temperaturi inalte, scazand insa plasticitatea; pentru a compensa, se adopta aceeasi  solutie de microaliere cu vanadiu.

Vanadiul are punctul de topire la 1726oC si se adauga in cadrul elementelor de aliere pentru a imbunatati sudabilitatea si plasticitatea, marind in acelasi timp rezistenta otelurilor la coroziunea hidrogenului. Vanadiul inlatura fragilitatea de revenire in cazul otelurilor aliate cu crom.

Aluminiul are punctul de topire la 658oC. Este agentul cel mai puternic, frecvent folosit la dezoxidare. Are un efect extrem de favorabil asupra rezistenței la îmbătrânire. Adăugarea în proporții mici ajută la formarea unei structuri cu granulație fină. Formează nitruri foarte dure și este de regulă element de aliere pentru oțelurile de nitrurare și pentru oțelurile aliate feritice rezistente la temperaturi ridicate.

Titanul are punctul de topire la 1668oC (dupa unele studii mai noi chiar la 1725oC). Proprietăţile titanului, care sunt o combinaţie de înaltă rezistenţă, rigiditate, tenacitate, densitate scăzută şi rezistență bună la coroziune oferite de diverse aliaje de titan de la temperaturi foarte scăzute la cele ridicate, permit economisire în greutate în structuri aerospatiale şi în alte aplicaţii de înaltă performanţă. Este un element de joasa densitate (aproximativ 60% din densitatea de fier), care poate fi întărită prin aliere şi prin procesul de transformare. Desi se gaseste intr-o cantitate foarte mica in acest otel, rolul sau este deosebit de important, formand TiC care împiedica cresterea granulatiei la cementare si asigura o tenacitate ridicata a oricarei marci de otel in care este prezent, acesta fiind indicat pentru piese greu solicitate si/ sau cu deformari minime la tratament termic.

Comments are closed.

English